El a intrat din nou în sinagogă; și acolo se afla un om care avea o mână uscată. Ei Îl pândeau să vadă dacă îl va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată acuza. Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te în mijloc!” Apoi i-a întrebat pe ei: „Este îngăduit în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău? Să salvezi o viață sau să o ucizi?” Dar ei tăceau. Atunci, rotindu-Și privirea peste ei cu mânie, mâhnit de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o, și mâna lui s-a făcut sănătoasă, la fel ca cealaltă. Fariseii au ieșit și îndată s-au sfătuit cu irodienii împotriva Lui, cum să-L nimicească.
Isus S-a retras cu ucenicii Săi spre mare, și o mare mulțime de oameni din Galileea L-a urmat. Și din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan și din împrejurimile Tirului și ale Sidonului, o mare mulțime, auzind câte lucruri mari făcea, a venit la El. Atunci le-a spus ucenicilor Săi să-I țină la îndemână o barcă mică, din cauza mulțimii, ca să nu-L îmbulzească. Căci vindecase pe mulți, astfel că toți cei ce aveau vreo suferință se înghesuiau spre El ca să-L atingă. Iar duhurile necurate, ori de câte ori Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” Dar El le poruncea cu asprime să nu-L facă cunoscut.
Apoi S-a urcat pe munte și i-a chemat la Sine pe cei pe care i-a voit El; iar ei au venit la El.
A rânduit doisprezece, ca să fie cu El, să-i trimită să predice
și să aibă autoritatea de a vindeca bolile și de a scoate demoni:
pe Simon, căruia i-a pus numele Petru;
pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerges, care înseamnă „Fiii Tunetului”;
pe Andrei, pe Filip, pe Bartolomeu, pe Matei, pe Toma, pe Iacov, fiul lui Alfeu, pe Tadeu, pe Simon Zelotul
și pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a și trădat.
Apoi a venit în casă.
Mulțimea s-a adunat din nou, astfel încât ei nu puteau nici măcar să mănânce. Când au auzit rudele Lui lucrul acesta, au venit să-L ia cu forța, căci ziceau: „Și-a ieșit din minți!” Iar cărturarii care coborâseră de la Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul!” și: „Cu ajutorul căpeteniei demonilor scoate El demoni.”
Isus i-a chemat la Sine și le-a vorbit în pilde: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? Dacă o împărăție este dezbinată împotriva ei însăși, împărăția aceea nu poate dăinui. Și dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăși, casa aceea nu va putea dăinui. Deci, dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate dăinui, ci i-a sosit sfârșitul. Nimeni nu poate să intre în casa celui puternic și să-i jefuiască bunurile, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic; abia atunci îi va jefui casa.
Adevărat vă spun că toate păcatele și toate blasfemiile pe care le vor rosti fiii oamenilor le vor fi iertate; dar oricine va rosti blasfemii împotriva Duhului Sfânt nu va primi iertare în veac, ci este supus unei osânde veșnice.” A spus aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
Atunci au venit mama și frații Lui și, stând afară, au trimis la El să-L cheme. Mulțimea ședea în jurul Lui și I-au zis: „Iată, mama Ta, frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută.”
Drept răspuns, El le-a zis: „Cine sunt mama Mea și frații Mei?” Și, privindu-i de jur-împrejur pe cei ce ședeau în preajma Lui, a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă.”
