Frații mei, să nu vă țineți credința în slăvitul nostru Domn Isus Hristos căutând la fața omului. Căci, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur, în haine strălucitoare, și intră și un sărac în haine murdare, iar voi vă uitați cu bunăvoință la cel ce poartă haine strălucitoare și-i ziceți: „Tu șezi aici, la locul cel bun!”, pe când săracului îi ziceți: „Tu stai în picioare acolo!” sau: „Șezi jos, lângă scăunelul picioarelor mele!”, oare nu faceți voi deosebire în sinea voastră și nu v-ați făcut judecători cu gânduri rele? Ascultați, preaiubiții mei frați: nu i-a ales oare Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care le-a promis-o celor ce-L iubesc? Dar voi l-ați necinstit pe sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și nu tot ei vă târăsc prin judecăți? Nu hulesc ei oare frumosul Nume pe care-l purtați?
Dacă împliniți însă legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faceți. Dar dacă căutați la fața omului, faceți un păcat și sunteți osândiți de lege ca niște călcători de lege. Căci cine păzește toată legea, dar se poticnește într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat de toate. Fiindcă Cel ce a zis: „Să nu comiți adulter”, a zis și: „Să nu ucizi.” Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Așa să vorbiți și așa să lucrați, ca niște oameni care urmează să fie judecați de o lege a libertății. Căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a arătat milă; dar mila biruiește judecata!
Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!”, fără să le dați cele trebuincioase trupului, la ce ar folosi? Tot așa și credința: dacă nu are fapte, este moartă în ea însăși. Dar va zice cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele!”
Tu crezi că Dumnezeu este unul singur? Bine faci; dar și demonii cred — și se înfioară! Vrei dar să înțelegi, om nechibzuit, că credința fără fapte este zadarnică? Avraam, părintele nostru, n-a fost el îndreptățit prin fapte, când l-a adus pe fiul său Isaac pe altar? Vezi că credința lucra împreună cu faptele lui și, prin fapte, credința a fost făcută desăvârșită. Și s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, și i s-a socotit ca neprihănire”; și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”. Vedeți dar că omul este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. Tot așa, desfrânata Rahav n-a fost și ea îndreptățită prin fapte, când i-a găzduit pe soli și i-a scos afară pe o altă cale? Căci, după cum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.
