Punctul cel mai însemnat din cele spuse este că avem un Mare Preot care S-a așezat la dreapta tronului măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului Preasfânt și al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul, nu un om. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea, era de trebuință ca și acest Mare Preot să aibă ceva de adus. Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt deja aceia care aduc darurile potrivit legii. Ei fac o slujbă care este doar un chip și o umbră a lucrurilor cerești, așa cum a fost înștiințat Moise de Dumnezeu când urma să ridice cortul: „Ia seama”, i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte.” Dar acum, Hristos a căpătat o slujire cu atât mai înaltă, cu cât este Mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost întemeiat pe promisiuni mai bune.
Căci, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, nu s-ar mai fi căutat loc pentru un al doilea.
Dar Dumnezeu, găsindu-le o vină, le zice:
„Iată, vin zile”, zice Domnul,
„când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou;
nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinții lor
în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului;
pentru că ei n-au rămas în legământul Meu,
iar Eu nu M-am mai îngrijit de ei”, zice Domnul.
„Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel
după acele zile”, zice Domnul:
„Voi pune legile Mele în mintea lor
și le voi scrie în inimile lor;
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
Și niciunul nu-l va mai învăța pe concetățeanul său,
nici pe fratele său, zicând: «Cunoaște-L pe Domnul!»,
căci toți Mă vor cunoaște,
de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei.
Pentru că le voi ierta nelegiuirile
și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și de fărădelegile lor.”
Prin faptul că zice „un nou legământ”, l-a învechit pe cel dintâi; iar ce se învechește și îmbătrânește este aproape de pieire.
