Pe vremea aceea, regele Irod a pus mâna pe unii din Adunare ca să-i chinuiască. L-a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Văzând că lucrul acesta place iudeilor, a procedat și la arestarea lui Petru. Erau zilele Azimilor. După ce l-a prins, l-a băgat în închisoare și l-a dat în paza a patru grupe de câte patru soldați, intenționând să-l scoată înaintea poporului după Paște. Petru era, așadar, ținut în închisoare, dar Adunarea se ruga neîncetat lui Dumnezeu pentru el. În noaptea dinaintea zilei în care Irod urma să-l aducă la judecată, Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri, iar paznicii stăteau la ușă și păzeau închisoarea.
Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el și a strălucit o lumină în celulă. L-a lovit pe Petru în coastă, l-a trezit și a zis: „Ridică-te repede!” Și lanțurile i-au căzut de la mâini. Îngerul i-a zis: „Încinge-te și încalță-te cu sandalele.” El a făcut așa. Îngerul a adăugat: „Pune-ți mantia și urmează-mă.” A ieșit și l-a urmat, dar nu știa dacă ceea ce făcea îngerul era aievea, ci i se părea că are o viziune. Au trecut de prima gardă și de a doua, și au ajuns la poarta de fier care duce în cetate, iar ea li s-a deschis singură. Au ieșit, au coborât pe o stradă și deodată îngerul s-a depărtat de el.
Când și-a venit în fire, Petru a zis: „Acum știu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod și de tot ceea ce aștepta poporul iudeu.” Înțelegând ce s-a întâmplat, a mers la casa Mariei, mama lui Ioan, care era numit și Marcu, unde mulți erau adunați și se rugau. A bătut la ușa porții și o slujnică pe nume Roda a ieșit să asculte. Când a recunoscut glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis poarta, ci a alergat înăuntru și a vestit că Petru stă înaintea porții.
Ei i-au zis: „Ești nebună!” Dar ea o ținea pe a ei că așa stau lucrurile. Ei i-au zis: „Este îngerul lui.” Dar Petru continua să bată; și când au deschis ușa și l-au văzut, au rămas uimiți. El le-a făcut semn cu mâna să tacă, le-a povestit cum îl scosese Domnul din închisoare și a zis: „Spuneți-i lui Iacov și fraților aceste lucruri.” Apoi a ieșit și s-a dus în alt loc.
Când s-a făcut ziuă, a fost mare tulburare printre soldați cu privire la ce s-a ales de Petru. Irod l-a căutat și, negăsindu-l, i-a cercetat pe paznici și a poruncit să fie duși la moarte. Apoi a coborât din Iudeea la Cezareea și a rămas acolo.
Irod era foarte supărat pe locuitorii din Tir și din Sidon. Aceștia au venit la el de comun acord, l-au câștigat de partea lor pe Blast, ofițerul de încredere al regelui, și au cerut pace, pentru că țara lor depindea pentru hrană de țara regelui. La o zi hotărâtă, Irod a îmbrăcat haina regală, a șezut pe tronul său și le-a ținut o cuvântare. Poporul a strigat: „Glas de zeu, nu de om!” Imediat un înger al Domnului l-a lovit, pentru că nu i-a dat glorie lui Dumnezeu; a fost mâncat de viermi și și-a dat suflarea.
Dar cuvântul lui Dumnezeu creștea și se răspândea. Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit slujba, s-au întors la Ierusalim, luându-l cu ei și pe Ioan, numit și Marcu.
