Se aude, într-adevăr, că între voi este desfrânare, și încă o asemenea desfrânare cum nici măcar printre neamuri nu se pomenește: și anume că unul trăiește cu soția tatălui său. Iar voi vă îngâmfați, în loc să vă fi mâhnit, pentru ca acela care a săvârșit această faptă să fie îndepărtat din mijlocul vostru! Căci eu, deși departe cu trupul, dar prezent în duh, l-am și judecat, ca și cum aș fi de față, pe cel ce a făcut un astfel de lucru: în Numele Domnului nostru Isus Hristos, când vă veți aduna laolaltă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Isus Hristos, să dați un asemenea om pe mâna Satanei, spre nimicirea firii pământești, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțină drojdie dospește toată frământătura? Curățați dar drojdia cea veche, ca să fiți o frământătură nouă, după cum și sunteți fără drojdie; căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit în locul nostru. De aceea, să ținem sărbătoarea nu cu drojdie veche, nici cu drojdia răutății și a vicleniei, ci cu azimele sincerității și ale adevărului.
V-am scris în scrisoarea mea să nu aveți nicio legătură cu cei desfrânați — însă nu m-am referit nicidecum la desfrânații acestei lumi, sau la cei lacomi și hrăpăreți, sau la închinătorii la idoli, căci atunci ar trebui să ieșiți din lume. Ci v-am scris să nu aveți legătură cu cineva care, deși își zice „frate”, este desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau bârfitor, sau bețiv, sau hrăpăreț; cu un astfel de om nici măcar să nu mâncați la masă. Căci ce rost are să-i judec eu pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. „Îndepărtați-l dar pe cel rău din mijlocul vostru!”
